Am început lucrările de reparații la acoperișul Bisericii Romano-Catolice din Roșia Montană datorită degradărilor apărute în zone esențiale pentru stabilitatea șarpantei. Se coboară țigla cu un lift pentru a fi revizuită, iar apoi se reface astereala de scândură, o parte din grinzile de sprijin, se montează folie, lațuri și se repară sau se schimbă sistemul de scurgere ape pluviale acolo unde este nevoie. Sunt în curs de derulare studiile arheologice, geotehnice și măsuratorile topografice.

În perioada noiembrie 2021 - ianuarie 2022 am lucrat împreună cu arhitecți, ingineri și propietarii obiectivului la realizare proiectului de reparații, întocmirea devizelor și obținerea avizelor și autorizațiilor necesare. Apoi a urmat depunerea proiectului la sesiunea de finanțare Timbrul Monumentelor Istorice oferită de Institutul Național al Patrimoniului.

Pe data de 05.05.2022 am reușit obținerea finanțarii și s-a semnat contractul cu INP.

Biserica Romano-Catolică, nr. 549 este atipică atât prin dimensiuni cât şi prin compoziţie arhitecturală. Astfel, nava sa este considerabil mai mare decât navele celorlaltor biserici din Roşia Montană şi din împrejurimi. Dispoziţia în plan a spaţiilor este neobişnuită: nava de mari dimensiuni, precedată de un vestibul flancat de două capele şi încheiată cu absida rectangulară a altarului este urmată de turnul cu ceas, dispus în mod surprinzător în spatele absidei. Ambele, absidă şi turn, sunt flancate de sacristie spre nord şi o încăpere anexă dispusă simetric spre sud.  Arhitectura bisericii este de expresie neoclasică, transmisă prin simetria compoziţiei, prin repertoriul de forme – goluri încheiate în arc în plin cintru, fronton şi timpane triunghiulare – şi prin detaliul decoraţiei – modenaturile specifice, ancadramentele şi cornişele profilate.

Spaţiul interior remarcabil, este acoperit cu bolţi a vela care păstrează încă decoraţia pictată originară şi cuprinde o serie impresionantă de amenajări şi elemente de mobilier arhitectural de secol XIX – altarul principal, altare secundare, amvon, orgă, strane. Masa altarului este susţinută de două coloane cu capitel corintizant, retezate şi aşezate pe capitel – provenite probabil de la biserica anterioară, cea de la 1783. De o parte şi de alta a mesei sunt aşezate alte două piese sculpturale recuperate, în formă de con de pin funerar aşezate pe baze prismatice. Zona sanctuarului este delimitată faţă de navă printr-un parapet din piatră sculptat. Mecanismul orologiului din turn este produs la 1885 de Fabrica de ceasuri de turn a Curţii Regale din Bavaria, Johann Mannhardt (Königlich Bayerische Hof-Thurmuhren-Fabrik Johann Mannhardt) din München, din atelierele căreia au ieşit şi ceasul din turnul Bisericii Negre din Braşov, la 1858 sau cel din turnul principal al Castelului Peleş, la 1907.

Amplasată în partea de sus a localităţii, pe culmea unui deal aşezat la sud de Piaţa centrală, Biserica Romano-Catolică este cea mai recentă dintre bisericile istorice de la Roşia Montană, construită la 1860 pe locul unei prime biserici din piatră ridicată la 1783 şi distrusă în timpul Revoluţiei de la 1848. Prin volumul  simplu, de mari dimensiuni, punctat de turnul clopotelor, proiectat pe fundalul stâncos al Masivului Cârnic şi înconjurat de crângul de brazi, biserica domină zona centrală a aşezării. Împreună cu clădirile principale ale parohiei grupate în vecinătate: Casa Parohială (nr. 317), Casa Clopotarului (nr. 319), Școala Confesională („Casa Albă”), Biserica ilustrează, la fel cum se întâmplă şi în cazul altor parohii (Parohia Unitariană), o caracteristică a centrului localităţii: organizarea în nuclee confesionale.

Degradări. La nivelul șarpantei și învelitorii, din cauza reparațiilor realizate necorespunzător, degradările sunt avansate în zone esențiale pentru stabilitatea șarpantei. Dinamica degradărilor este activă, cu intensitate severă, pe alocuri critică. Învelitoarea din țiglă montată pe lați cu secțiune mică (3x5 cm) în raport cu deschiderea mare dintre căpriori (85-90 cm  nu asigură etanșeitatea acoperișului). Racordurile învelitorii din țiglă cu învelitoarea de tablă sunt realizate improvizat, iar zone ample, cum este legătura acoperișului cu timpanul, nu au șoțuri de tablă. Astfel, degradările cauzate de infiltrațiile la nivelul șarpantei, au ajuns în stadiu critic la îmbinarea dintre corzi și căpriori.