S-au terminat reparațiile la interiorul Bisericii Unitariene din Roșia Montană și se lucrează la finalizarea lucrărilor de exterior.

Azi avem mari emotii. Se monteaza schela pe turnul Bisericii Unitariene, probabil una din cele mai complexe lucrări de reparatii pe care ne-am propus sa o facem in acest an la Roșia Montana. Pe interior s-au terminat lucrarile de inlaturare a tencuielilor cu ciment, schimbarea bransamentului electric si tencuirea cu montar de var și nisip, urmeaza varuirea completa a interiorului.

Cablurile electrice atârnate in aer strică aspectul clădirilor istorice. Azi am bătut plăcuța de șantier in lucru și la Biserica Unitariană. S-a început cu realizarea branșamentului îngropat și urmează refacerea tencuieli exterioare.

În perioada noiembrie 2021 - ianuarie 2022 am lucrat împreună cu arhitecți, ingineri și propietarii obiectivului la realizare proiectului de reparații, întocmirea devizelor și obținerea avizelor și autorizațiilor necesare. Apoi a urmat depunerea proiectului la sesiunea de finanțare Timbrul Monumentelor Istorice oferită de Institutul Național al Patrimoniului.

Pe data de 05.05.2022 am reușit obținerea finanțarii și s-a semnat contractul cu INP.

Biserica Unitariană, nr. 530, în forma actuală, datează din 1796, când turnul a fost înălțat, iar șarpanta anterioară în formă de coif a fost reconfigurată în manieră barocă, cu profil curbat și rupere de pantă.

Inspirat din arhitectura ecleziastică urbană, mai ales la interior, templul unitarian este opera unor meșteri locali primind un aspect rațional, riguros, de inspirație barocă târzie.

Expresia barocă se regăsește în silueta turnului clopotniță – dominanta verticală a edificiului, dar și în formele porticului de pe fațada laterală. Fațada acestuia din urmă este caracterizată de un fronton simplu, lipsit de decorație, cu forme arcuite, în timp ce volumetria este robustă, specifică arhitecturii vernaculare.

Contururile baroce sunt completate de exteriorul simplu, a cărui decorație se limitează la cornișa profilată ce înconjoară nava centrală, porticul și turnul. 

Amplasată pe culmea unui mic deal, în zona centrală a aşezării, edificiul domină ansamblul Pieţei centrale şi iradiază asupra organizării spaţiale a întregii zone, afirmându-l ca element de valoare al structurii urbane. Împreună cu monumentele grupate în jurul său (casele nr. 390, 391, 553), aparţinând comunităţii unitariene – Casa Cantorului, Casa Parohială, Casa Clopotarului – ilustrează o particularitate remarcabilă a structurii urbane a aşezării: organizarea în nuclee confesionale.

Degradări. Tencuielile interioare și exterioare, reparate necorespunzător cu mortare de ciment, prezintă în special la bază degradări accentuate, cauzate de umiditatea capilară, pe circa o înălțime de 2 m, pe restul suprafețelor tencuite exterioare se pot observa izolat lacune ale stratului suport sau zone exfoliate. Pardoseala interioară, realizată din dale rectangulare de piatră, prezintă urme de degradare cauzate de lipsa ventilației și a întreținerii curente. Tâmplăriile sunt încă funcționale, dar necesită operațiuni de reparații curente, chituire și curățare de rugină a feroneriei. Mobilierul fix este funcțional, însă sunt necesare reparații locale, curățare și vopsitorii.